Scoarţă de mercur

Ţi-am lăsat impresia că m-ai prins
Cum n-ai prins vreodată mercurul între palme.
Te-am zguduit cu impresii de orgoliu
De reuşită.
Tu chiar credeai că eu sunt alt mercur?
Acum nu vezi, dar poate vei vedea.
Şi nu-n-curând, la linie de-orizont.

Descoperind în fir de bărci,
Curgând pe ape curgătoare
Cu scorojeală de învăţare
Vei continua pe-a vieţii cale.

Atunci vei ştii, nebun ce-ai fost
Cu ochii prinşi într-o strâmtoare
Un ideal prins în coloană
Îmbolnăvit de globuri albe.
Atunci vei ştii
Că printre degete s-a scurs
Un mercur mai altfel decât pare
Dar l-ai lăsat în colţ de zare
Şi vei uita unde-i ascuns.
De tine oare?