Lună, a umbrelor iubire!

Lună,
Urmaş de nepătruns
Al sufletelor taină.
Când tu priveşti spre noi,
Cu pala ta lumină
În plină zi de toamnă,
În duh te ignorăm.
Dar tu ne vezi, a lumi-ntregi iubire.
Iar noaptea,
Când soarele se duce la culcare
Vii şi însemânţezi durere
Cu a iubirii taine.
Tu, suflet de lumină,
Mă laşi întrepătrunsă
Cu-n ţep de neputinţă,
Scrijelind pe carnea-mi
Înăuntru şi-nafară
Povestea unor forme, cu fond în adâncime.
De ce le ştii pe toate?
De ce mă urmăreşti?
Inspiră-mă cu totul, să nu mă mai găseşti!

În cântec de-armonie,
În pace-universală,
Nu căuta iubire,
Ea este trecătoare.
Nu căuta în mine
Când în tine cauţi...
Respiră-mă odată!